Căutare comunitate
și district

 

Scurt istoric al Bisericii Nouapostolice

Biserica Nouapostolică își are rădăcinile în Anglia secolului al XIX-lea.

 

 

Sub impulsurile Revoluției franceze și a industrializării țărilor din Europa, au luat naștere în jurul anilor 1820 așa-numitele ”mișcări de trezire”. Astfel, în multe localități, grupruri de creștini entuziasmați au început să se adune ca să reflecteze asupra credinței creștine, luând ca bază de discuție Biblia și rostind rugăciuni. Un gând central al acestor cercuri de creștini ”treziți” a constituit-o revenirea apropiată a lui Isus Hristos, iar altul, revenirea la principiile creștine originare. În urma acestei mișcări, au luat naștere în jurul anului 1830 primele comunități. Până în anul 1835, conform modelului biblic, au fost chemați prin profeții, doisprezece apostoli.

Acești apostoli au avut sarcina să conducă noua Biserică Catolico-Apostolică până la revenirea lui Hristos, pe care o considerau a fi foarte aproape. Din Anglia, comunitățile catolico-apostolice s-au răspândit apoi și în Germania.

În anul 1855, trei dintre apostolii existenți au decedat, astfel că s-a ajuns la dispute, dacă să cheme apostoli noi, sau dimpotrivă, să se supună cursului normal al evenimentelor.  

Din cauza părerilor diferite ale membrilor asupra acestei probleme, cât și asupra altor puncte, s-a înființat în anul 1863, în Germania,”Misiunea generală a creștinilor apostolici”, din care a rezultat până la urmă ”Comunitatea nouapostolică”. Începând din 1932 se întrebuințează numele ”Biserica Nouapostolică”.

În Biserica Nouapostolică s-a păstrat calitatea și datoria apostolilor de a-i învăța pe oameni, așa cum a fost în vremurile de început. În 1897, pe vremea apostolului Friedrich Krebs, s-a înființat însărcinarea de apostol patriarh, pe care acesta l-a avut până la moartea sa, în 1905. De atunci, apostolul patriarh este cel care indică direcția și orientarea în Biserică legat de problemele teologice, fiind totodată un garant pentru unitatea Bisericii.

După Friedrich Krebs au urmat până astăzi opt apostoli patriarhi: Hermann Niehaus, Johann Gottfried Bischoff, Walter Schmidt, Ernst Streckeisen, Hans Urwyler, Richard Fehr, Wilhelm Leber și Jean-Luc Schneider.
Apostolul patriarh Richard Fehr – născut în 1939 – a extins activitatea misionară din cadrul Bisericii Nouapostolice pe toate continentele de pe glob. În timpul conducerii sale, numărul membrilor Bisericii a crescut până la aproximativ 11 milioane. El a pus mare preț pe realizarea de contacte bune cu celelalte Biserici creștine.

Apostolul patriarh Richard Fehr în anul 2000: ”Mă gândesc cu multă seriozitate la munca ecumenică și am înființat de curând, special în acest scop, o grupă menită să facă propuneri despre cum va arăta viitorul: să ne îndreptăm spre ecumenism, sau nu? Eu tind către o deschidere a Bisericii.”

Adaptarea Bisericii la noile condiții din vremurile actuale, realizată în timpul conducerii lui Fehr, constă, printre multe alte lucruri noi, în înlocuirea Bibliei după Luther din 1912, cu o versiune nouă, revizuită, din 1984. Pe lângă aceasta, cu prilejul sărbătorii de Paște 2005, a fost înlocuită vechea carte de cântece, pe care credincioșii o folosiseră timp de 75 de ani, cu una nouă.

Apostolul patriarh Wilhelm Leber – născut în 1947 – continuă eforturile de transformare și adoptă  orientări spirituale noi, caracteristice unei biserici moderne și deschise, spre a se încadra cât mai bine în rândul bisericilor creștine.

”Doresc să putem comunica între noi fără nici o presiune, să putem coopera în mod armonios, indiferent de părerile personale și de convingerile avute în credință, să ne respectăm reciproc, să căutăm contactul între noi și să-l întreținem, contribuind în acest fel la întărirea creștinismului într-o lume, în care, din păcate, valorile creștine sunt din ce în ce mai mult trecute pe planul al doilea.”

Un alt aspect important din timpul apostolului patriarh Leber este editarea ”Catehism”-ului Bisericii Nouapostolice în decembrie 2012 în limba germană și după aceea în mai multe limbi. Apărută în urma unei munci intense de-a lungul mai multor ani, lucrarea cuprinde prezentarea vastă a învățăturii nouapostolice și arată poziția pe care o are Biserica față de diferite teme.

Cum se va dezvolta în continuare Biserica Nouapostolică? În noianul de provocări datorate creșterii și dezvoltării Bisericii în ținuturi cu cele mai diferite culturi și tradiții, punctul central al învățăturii credinței nouapostolice rămâne credința în Sfânta Treime, în revenirea Domnului Isus Hristos și în acțiunea apostolatului.